…

Simteam ca ma prabusesc in prapastia vinovatiei.Deja-vul se produsese  si totusi nu vroiam sa cred.De ce din nou?

Buna seara dragilor mei blogari.De doua luni mi-au ramas blocate cuvintele pe care trebuia sa le astern acum ceva timp de cand s-a produs schimbarea,dar am preferat sa ma inchid in mine.Insa,in momentul de fata nu mai simt nimic.Sunt inerta in ceea ce-l priveste.Doar o urma de vinovatie in suflet ma mai urmareste.Stiu ca ii va fi greu la inceput sa se obisnuiasca cu ideea ca nu il mai iubesc,dar,cu timpul,va uita cunoscand pe altcineva.Cu cateva ore in urma terminam  o carte care m-a facut sa reflectez foarte mult in ceea ce ma priveste.Simt ca toata viata-mi va fi un intreg proces de lungi cautari ale asa zisului “suflet-pereche”.Romanul prezinta sirul celor 7 vieti de regasiri ale “sufletelor-pereche”.Finalul este negru,dar mi-a dezvelit valul de pe ochi facandu-ma sa realizez ca intr-o buna zi ma voi ciocni cu acea persoana demna sa ma urmeze in viata.Pana atunci ma supun procesului.

Iata ca mult asteptata luna Decembrie a sosit desi prima zi a fost una teribila pentru mine…m-am simtit ca si cum as fi trait in epoca ceausista.Vremea nu fost nici ea foarte favorabila si potrivita pentru perioada aceasta.Este prima data cand traiesc o experienta sinistra.Prezenta unor fenomene nu prea adecvate anotimpului m-au inspaimantat.A fost ceva neasteptat.Suntem in 5 si,da,azi au cazut pentru prima data in aceasta iarna primii fulgi de iarna.Mi-au schimbat total ziua.Desi ma trezisem in mijlocul luptei cu cumplita raceala,am ignorat complet acest lucru si am zambit.

Pentru ca se apropie Sarbatorile de iarna,as dori sa impartasesc o minunata melodie…