”Stam pe veranda bungalowului,cand nu mai era nici un vizitator,si priveam padurile de pin,intrebandu-ma:poate fi altceva mai bun?Poate altceva avea mai mult sens decat aceasta padure,de nimeni intrebata de ce creste si pentru cine isi dezvaluie neintalnita ei frumusete?As vrea sa fiu o buturuga,plutind alene,senina,beata,pe apele Gangelui.Sa nu mai simt nimic,sa nu-mi mai amintesc de nimic.Oare nu poate fi un sens al existentei aceasta intoarcere la mineral,la cristal, de pilda?Sa fii un cristal,sa traiesti si sa imparti lumina ca un cristal…”

(M.Eliade-Maitreyi)

Hello.Am vrut sa incep cu acest fragment dintre multe altele care m-au lasat fara vlaga prin modul in care Eliade aprofundeaza in detaliile trairilor sufletesti ale personajului Allan.Foarte tare cartea.V-o recomandl,lasand la o parte faptului ca exceleaza in tristete foarte mult.
In afara de lectura si invatat,ce alteva as putea sa mai adaug in acest mic post?Doar ca ma ”gasiti” mai des in blogul ”mentosanelor” unde lasam la o parte toate grijile si avem grija sa dozam fiecare zi(sau de cate ori avem timp),prin posturi de ”caterinca”,cu putin umor.Nothing else matters:D.

Bye